Ø       Sistemul generalizat de preferinte

Ø       Protocolul de negocieri comerciale între ţări în curs de dezvoltare (P 16)

Sistemul Global de Preferinte Comerciale

între tarile in curs de dezvoltare (SGPC)

În anul 1982, la reuniunea ministerială de la New York a Grupului celor 77, a fost demarat procesul de pregătire a negocierilor SGPC, iar la reuniunea ministerială de la Brasilia, din 1986, s-a lansat prima rundă de negocieri (1986-1988).

Printre liniile directoare ale procesului de negociere se numărau:

-              reducerea lineara a taxelor vamale cu un anumit procent;

-              eliminarea sau reducerea barierelor netarifare şi paratarifare;

-              procedarea la negocieri produs cu produs pentru produsele individuale de interes, în vederea reducerii taxelor vamale.

Semnarea Acordului privind SGPC a avut loc în cadrul reuniunii ministeriale de la Belgrad, în 1988. Aici a fost adoptată lista ţărilor participante (48 de state) şi lista facilităţilor vamale convenite (cca.1500 produse şi grupe de produse).

SGPC este un sistem global pentru că este deschis participării tuturor statelor membre ale Grupului celor 77, vizează toate produsele (toate cele 99 capitole ale S.A.), precum şi ansamblul obstacolelor tarifare şi netarifare. Deşi generoasă ca arie de cuprindere, lista facilităţilor este destul de redusă ca importanţă pentru comerţul dintre ţările membre SGPC.

A doua rundă de negocieri a fost lansată la Teheran în 1991 şi a durat până în 1998.

România a ratificat acordul în 1989 şi în prezent aplică tratamentul SGPC pentru 43 state.

Acest sistem şi-a propus să meargă dincolo de preferinţe vamale, spre eliminarea barierelor netarifare şi facilitarea comerţului dar a rămas concretizat la acordarea unor preferinţe tarifare între ţările în curs dezvoltare.

Sistemul funcţionează între majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare şi permite accesul mărfurilor româneşti de export fără taxe vamale sau cu taxe vamale reduse pe aceste pieţe.

La rândul său România a convenit să acorde importurilor din ţările în curs de dezvoltare fie reduceri de taxe vamale, fie exceptări de la plata acestora (de regulă, la produse care nu concurează direct industria naţională).

Listele preferinţelor tarifare convenite în cadrul SGPC sunt destul de restrânse (comparativ cu listele din SGP) şi, pe cale de consecinţă, nu au dus la o amplificare semnificativă a comerţului între ţările în curs de dezvoltare.

Evidenţa documentară a regulilor de origine se face prin certificate de origine preferenţiale care au menţiunea GSTP pentru SGPC.

Certificatele întocmite de exportatori se vizează de Ministerul Economiei şi Comerţului, Direcţia Generală Politici Comerciale.

Top

Sistemul Generalizat de Preferinte (SGP)

Sistemul Generalizat de Preferinte (SGP) in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, instituit la inceputul anilor ’70, consista, in esenta, din exceptarea de taxe vamale sau reducerea acestor taxe vamale la importul produselor tarilor in curs de dezvoltare in tarile dezvoltate.

Obiectivul SGP, asa cum a fost statuat in rezolutia 21(ii) adoptat la Conferinta UNCTAD II  de la New Delhi in 1968, vizeaza urmatoarele :

-              Cresterea veniturilor din export ale tarilor beneficiare de preferinte in acest sistem;

-              Promovarea industrializarii tarilor beneficiare;

-              Accelerarea ratelor de crestere economica ale acestora.

SGP se bazeaza pe trei reguli fundamentale: preferintele sunt generale, nereciproce si nediscriminatorii.

Desi a cunoscut o anumita imbunatatire din momentul introducerii sale, SGP continua sa fie supus la o serie de limitari si restrictii, ceea ce diminueaza considerabil eficienta sa. Astfel,

Ø       Preferintele generalizate se acorda pe o baza autonoma, fara sa existe un angajament contractual;

Ø       Importurile preferentiale sunt supuse la restrictii cantitative;  nu se acorda acces preferential pentru importurile anumitor produse devenite competitive (criteriul competitivitatii);

Ø       Se poate refuza accesul preferential pentru tarile in curs de dezvoltare care au atins un nivel mai ridicat de dezvoltare (aplicarea tratamentului este conceputa ca temporara si degresiva) ;

Ø       Aplicarea SGP poate fi anulata unilateral de catre donatori in orice moment sub pretextul perturbarii pietelor lor interne (aplicarea de mecanisme de salvgardare) sau avand la baza motivatii politice  (nerespectarea drepturilor omului in tara beneficiara de preferinte)

Principalele tari donatoare de preferinte in sistemul SGP sunt urmatoarele: Australia, Bielorusia, Bulgaria, Canada, Elvetia, Japonia, Noua Zeelanda, Norvegia, Federatia Rusa, SUA, Turcia si UE.

Preferintele generalizate se aplica, in principiu, la ansamblul produselor industriale, cu unele exceptii: textilele, incaltamintea, produsele din piele. Cu toate acestea, fiecare tara donatoare in parte are propria lista de produse careia ii acorda regim preferential in cadrul acestui sistem. Inclusiv nivelul reducerii taxelor vamale variaza de la un donator la altul.

Exporturile romanesti beneficiaza de preferinte vamale  in sistemul SGP din partea urmatoarelor tari donatoare: Australia, Belarus, Canada, Japonia, Kazakstan, SUA, Federatia Rusa si Noua Zeelanda.

Schemele de preferinte (lista produselor ce beneficiaza de preferinte vamale si nivelul taxelor vamale aferente) ale tarilor donatoare pentru Romania pot fi accesate la adresa: www.unctad.org/gsp

Evidenţa documentară a regulilor de origine se face prin certificate de origine preferenţiale care au menţiunea Form A pentru SGP.

Certificatele întocmite de exportatori se vizează de Ministerul Economiei şi Comerţului, Direcţia Generală Politici Comerciale.

Top

Protocolul  de Negocieri Comerciale între Ţări în Curs de Dezvoltare (P 16)

Acest sistem vamal preferenţial este primul sistem convenit în cadrul GATT, în 1971, între ţările în curs de dezvoltare şi este similar ca funcţionare cu SGPC. Numărul ţărilor membre la acest sistem este redus (iniţial au fost 16, acum mai sunt 13).

Pentru România a intrat în vigoare în 1978, ca urmare a ratificării Protocolului de aderare.

Prin acest Protocol, ţările semnatare au convenit acordarea unor facilităţi vamale la importul anumitor produse, conform negocierilor dintre ele.

Aria de cuprindere este foarte redusă, cca. 300 de produse şi grupe de produse, iar nivelul concesiilor nu este prea mare, reduceri ale taxelor vamale în medie cu 10-20%.

Regulile de origine sunt definite în cadrul Acordului, bunurile fiind considerate originare într-una din ţările participante la Protocol daca satisfac următoarele reguli de origine:

1.       sunt obţinute în întregime pe teritoriul ţării participante;

2.       sunt fabricate parţial pe teritoriul ţării participante exportatoare şi operaţiunea finală de prelucrare a avut loc în acea ţară.

Dacă operaţiunea finală de prelucrare a avut loc în ţara respectivă, cheltuielile materiale şi de muncă efectuate pe teritoriul ei pentru fabricarea produsului exportat, nu vor reprezenta mai puţin de 50% din preţul FOB al produsului.

Datorită ariei reduse de produse supuse tratamentului preferenţial, precum şi valorii reduse a concesiilor, acest sistem vamal preferenţial nu conferă mari avantaje exportatorilor români.

Evidenţa documentară a regulilor de origine se face prin certificate de origine preferenţiale care au menţiunea GATT pentru Protocolul celor 16.

Certificatele întocmite de exportatori se vizează de Ministerul Economiei şi Comerţului, Direcţia Generală Politici Comerciale.