Apărare împotriva barierelor comerciale

OBIECTIV

Stabilirea procedurii care să permită operatorilor economici şi Statelor Membre să solicite instituţiilor Comunităţii să reacţioneze la orice barieră în calea comerţului impusă de ţări terţe, cu scopul de a elimina prejudiciul rezultat sau efectele contrare comerţului, în conformitate cu regulile internaţionale de comerţ.

Reglementarea de bază

Regulamentul Consiliului (EC) nr. 3286/94 din 22 decembrie 1994 stabilind procedurile Comunităţii în domeniul politicii comerciale comune în scopul exercitării drepturilor Comunităţii conform regulilor internaţionale de comerţ, în mod deosebit cele stabilite sub auspiciul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (Jurnalul Oficial L 349 din 31.12.1994).

Modificat prin următoarele acte normative:

-      Regulamentul Consiliului (EC) nr. 356/95 din 20 februarie 1995 (Jurnalul Oficial L 41 din 23.02.1995), Corigendum – Jurnalul Oficial L 41 din 23.02.1995

-      Regulamentul (CE) nr. 125/2008 REGULAMENTUL (CE) NR. 125/2008 AL CONSILIULUI din 12 februarie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3286/94 privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerţului internaţional, în special de cele instituite sub egida Organizaţiei Mondiale a Comerţului

Rezumat

Acest regulament înlocuieşte regulamentul din 1984 privind practicile ilicite. Acoperă barierele comerciale care pot stânjeni exporturile Comunităţii pe pieţele ţărilor terţe.

Definiţii

Termenul „obstacol pentru comerţ„ (respectiv, bariere comerciale) se referă la orice practică de comerţ, adaptată de către o ţară terţă, dar care este interzisă de reglementările internaţionale de comerţ care acordă părţii afectate de respectiva practică dreptul de a cere eliminarea efectelor practici în cauză. Regulile internaţionale de comerţ sunt în mod esenţial cele ale OMC precum şi cele stabilite prin acorduri bilaterale cu ţări terţe la care Comunitatea este parte.

Regulamentul defineşte ˝ prejudiciul ˝ ca orice prejudiciu material pe care un obstacol în calea comerţului ameninţă să-l cauzeze industriei Comunitare pe o piaţă a Comunităţii.

„Efectele contrare comerţului” – sunt acelea pe care un obstacol în calea comerţului ameninţă să cauzeze întreprinderilor comunitare pe piaţa unei ţări terţe şi care au un impact material asupra economiei Comunităţii, sau a unei regiuni a Comunităţii, sau asupra unui sector de activitate economică din acestea.

Termenul „industrie Comunitară” înseamnă toţi producătorii sau furnizorii unor produse şi servicii care sunt obiectul unui obstacol în calea comerţului sau toţi acei producători sau furnizori a căror rezultate constituie o proporţie majoritară din totalul producţiei Comunităţii a produselor sau serviciilor în cauză.

Termenul „întreprindere Comunitară” înseamnă o firmă constituită în conformitate cu legea Statelor Membre şi având sediul înregistrat, administraţia centrală sau locul principal al afacerilor din cadrul Comunităţii, în mod direct interesată de producţia bunurilor sau de furnizarea serviciilor care sunt obiectul obstacolelor în calea comerţului.

Dreptul de plângere

Plângeri în baza acestui Regulament pot fi depuse în 3 feluri:

• în numele unei industrii Comunitare care a suferit un prejudiciu material ca rezultat al obstacolelor în calea comerţului care au un efect asupra pieţei Comunităţii.
• în numele a uneia sau mai multor întreprinderi comunitare care au suferit efecte contrare comerţului, ca rezultat al barierelor tarifare care au un efect pe piaţă dintr-o ţară terţă.
• de către un Stat Membru care denunţă un obstacol în calea comerţului.

Plângerea trebuie să conţină suficiente probe ale existenţei barierelor în calea comerţului sau a efectelor contrare comerţului rezultate din acestea. La examinarea prejudiciului sau a efectelor contrare comerţului, Comisia va ţine seama de anumiţi factori cum ar fi volumul importurilor şi exporturilor respective ale Comunităţii, preţul competitorilor industriei Comunitare, rata creşterii exporturilor pe piaţa unde concurenţa cu produsele Comunitare are loc, capacitatea de export în ţara de origine sau de export etc.

Proceduri de examinare

Plângerea trebuie să fie înaintată la Comisie în scris. Comisia va decide privind acceptarea plângerii în 45 de zile. Această perioadă poate fi suspendată la solicitarea reclamantului cu scopul de a-i permite să furnizeze informaţii suplimentare.

Regulamentul instituie o procedură de consultări, creând un comitet consultativ compus din reprezentanţi din fiecare Stat Membru şi prezidat de un reprezentant al Comisiei. Acest comitet este folosit ca un forum pentru a pune informaţii la dispoziţia Statelor Membre  şi un loc unde acestea pot să-şi exprime opiniile lor atât în scris cât şi prin solicitarea de consultări orale.

Dacă o plângere este considerată acceptabilă, este iniţiată o examinare care se anunţă prin publicarea unui anunţ în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Acest anunţ va indica produsul sau serviciul şi ţara în cauză. Comisia va strânge toate informaţiile relevante de la părţile în cauză. 

Când se constată, ca rezultat al procedurii de examinare, că interesele Comunităţii nu necesită adoptarea nici unei acţiuni, procedura se încheie. Când, după o procedură de examinare, ţara sau ţările terţe în cauză adoptă măsuri de eliminare a efectelor contrare comerţului sau a prejudiciului la care face referire reclamantul, procedura poate fi suspendată. Poate fi de asemenea suspendată în scopul de a se încerca să se identifice o soluţie amiabilă ca rezultat al finalizării unui acord între ţara sau ţările terţe în cauză şi Comunitate.

Adoptarea de măsuri de politică comercială

Când se constată, ca rezultat al procedurii de examinare, că în interesul Comunităţii este necesară o acţiune pentru exercitarea drepturilor Comunităţii, cele mai potrivite măsuri vor fi stabilite în baza Regulamentului. Aceste măsuri pot include:

• Suspendarea sau retragerea oricărei concesii rezultate ca urmare negocierilor de politică comercială;
• Mărirea taxelor vamale sau introducerea oricăror alte taxe la importuri;
• Introducerea unor restricţii cantitative sau orice alte măsuri care să modifice condiţiile de import şi de export sau afectarea în alt mod a comerţului cu ţara terţă în cauză.

Când obligaţiile internaţionale ale Comunităţii impun desfăşurarea prealabilă, la nivel internaţional, de consultări sau  proceduri de reglementare a diferendelor, aceste măsuri pot fi implementate numai la finalizarea acestor proceduri şi în conformitate cu concluziile acestora.

Consiliul trebuie să decidă asupra propunerii Comisiei în termen de 30 de zile de la primirea propunerii.

Informaţii suplimentare pe această temă pot fi accesate pe site-ul UE la adresa: http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade/r11007_ro.htm

Detalii cu privire la obiectivele şi modul de operaţionalizare a acestui instrument de acţiune împotriva barierelor comerciale puse în aplicare de ţări  terţe prin reglementări naţionale ale acestora care pot contraveni regulilor internaţionale agreate, în special cele din OMC, sunt prezentate în Ghidul elaborat de Comisia Europeană intitulat: „Opening Markets for European Exporters: The Trade Barriers Regulation (TBR)”

http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2005/april/tradoc_122567.pdf