OMC

Agenda de Dezvoltare Doha (DDA)

A patra Conferinţă Ministerială a OMC de la Doha (Qatar) din noiembrie 2001 a avut ca rezultat decizii vizionare pentru o viitoare dezvoltare a sistemului multilateral de comerţ:

• Lansarea unei noi runde de negocieri – Agenda de dezvoltare Doha (DDA) – ce cuprindea atât o liberalizare a comerţului, cât şi alcătuirea unor noi reguli întărite de angajamentele de intensificare substanţială a ajutorului acordat ţărilor în curs de dezvoltare;

• Ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare pentru implementarea acordurilor OMC;

• Interpretarea Acordului privind Aspectele comerciale referitoare la drepturile de proprietate intelectuală (TRIPS) astfel încât să asigure membrilor dreptul de a acţiona pentru protejarea sănătăţii publice.

DDA aduce OMC intr-o nouă eră. OMC va continua să îmbunătăţească condiţiile comerţului şi investiţiilor mondiale, dar prin reguli mai clare, cu un rol mult mai important în creşterea economică, scăderea şomajului şi a sărăciei. O guvernare internaţională mai bună şi promovarea unei dezvoltări susţinute sunt numai câteva din rezultatele ambiţioase care sunt vizate de  DDA. UE depune toate eforturile pentru ca această agendă să fie concluzionată cu succes.

O Agendă cuprinzătoare ce pune accentul pe dezvoltare

Declaraţia Ministerială de lansare a DDA scoate în evidenţă  „agenda cuprinzătoare” şi accentul pe dezvoltare: mandatează negocierile privind agricultura, produsele industriale, serviciile, proprietatea intelectuală (indicaţiile geografice, aspectele comerciale legate de proprietatea intelectuală şi de sănătate publică), „temele de la  Singapore” (investiţii, concurenţă, transparenţă în achiziţiile publice şi facilitarea comerţului), reguli OMC (antidumping, subvenţii şi acordurile regionale de comerţ) şi comerţ şi mediu (relaţia dintre actualele reguli OMC şi obligaţiile comerciale ce se regăsesc în acordurile multilaterale de mediu).

Dimensiunea dezvoltării se regăseşte în toate domeniile de negociere din cadrul DDA. În această dimensiune se înscrie şi „tratamentul special şi nediferenţiat”. Acest tratament ia forma unor prevederi speciale în acorduri ce oferă ţărilor în curs de dezvoltare drepturi speciale: perioade mai lungi de timp pentru implementare şi asumarea angajamentelor sau măsuri vizând creşterea oportunităţilor comerciale sau creşterea asistenţei tehnice.