POLITICA COMERCIALA COMUNA

Regimul importului

 

1. Tariful vamal şi politici asociate

1.1.  Tariful Vamal Comun

1.2.  Tipuri de taxe vamale

1.3.  Nomenclatura Combinată

1.4.  Reguli de origine

1.5.  Suspendări autonome de taxe vamale

1.5.1. Comunicarea Comisiei privind suspendările şi cotele tarifare autonome

1.5.2. Regulamentul UE Nr. 12/2010 al Consiliului din 22 decembrie 2009

1.5.3. Regulamentul UE Nr. 7/2010 al Consiliului din 22 decembrie 2009

1.6.  Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC)

2. Reguli generale de import

3. Reguli generale de import din unele ţări terţe

4. Procedura Comunităţii privind administrarea cotelor cantitative

 

1. Tariful vamal şi politici asociate

1.1. Tariful Vamal Comun

 

Tariful vamal de import al României este, de la 1 ianuarie 2007, Tariful Vamal Comun al Uniunii Europene. Aplicabil în toate Statele Membre ale U.E., acesta asigură buna funcţionare a Pieţei  Interne Europene.

De la 1 ianuarie 2007, ca stat membru al Uniunii Europene (UE), România aplică Tariful Vamal Comun al UE.

Tariful Vamal Comun  a fost instituit în 1968, o dată cu încheierea procesului de eliminare a taxelor vamale între ţările membre UE şi cu formarea uniunii vamale.

 

-    Tariful Vamal Comun cuprinde lista taxelor vamale aplicate pe fiecare linie tarifară importurilor din ţări terţe, de către toate Statele Membre ale UE, în regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate. Taxele vamale sunt identice în oricare punct de intrare a mărfurilor în teritoriul vamal constituit al UE, ceea ce asigură condiţii de concurenţă loială în Piaţa Internă Unică.

-    Taxele vamale înscrise în Tariful Vamal Comun respectă angajamentele asumate de UE în cadrul OMC, pentru domeniul tarifar, în numele tuturor Statelor Membre. Marea majoritate a taxelor vamale din Tariful Vamal Comun sunt consolidate în cadrul OMC.   1.5.1

 

Baza legală a tarifului vamal comun o reprezintă Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful şi nomenclatura statistică şi Tariful vamal comunitar (Jurnalul Oficial L 256, 07/09/1987), cu modificările ulterioare.

Aplicarea tarifului vamal comun se face direct, fără adoptarea unei legislaţii naţionale specifice.

 

Nivelul de bază al taxelor vamale înscrise în Tariful Vamal Comun al U.E. reprezintă rezultatul negocierilor şi consolidărilor tarifare ce au avut loc în cadrul diverselor Runde de negocieri din cadrul OMC şi/sau în cadrul negocierilor avute cu unii Membri OMC, la fiecare lărgire  a Uniunii Europene. Negocierile desfăşurate în cadrul OMC, ca urmare a extinderilor succesive ale U.E., au la bază prevederile Art. XXIV al GATT 1995. Negocierile demarate ca urmare a recentei lărgiri a U.E. de la 1 ianuarie 2007 nu sunt încă finalizate.

 

Aplicat uniform în toate Statele Membre ale U.E., Tariful Vamal Comun are rolul de:

 

-          principal instrument de politică comercială al UE;

-          cea mai importantă formă de protecţie a industriei comunitare faţă de concurenţa loială a terţilor;

-          principal instrument de negociere în plan multilateral, plurilateral şi bilateral, pentru partea comerţului cu bunuri (produse industriale, inclusiv peşti şi produse din peşte, produse agricole).

 

Negocierile comerciale privind nivelul taxelor vamale comune ale Statelor Membre UE sunt purtate de Comisia Europeană. Statele Membre examinează propunerile Comisiei Europene, pot propune modificări sau solicita revizuiri ale propunerilor. Rezultatul acestor negocieri interne este supus, spre aprobare, Consiliului de Miniştri al UE.

 

Cele mai importante negocieri din domeniul tarifar pot avea loc:

-          în cadrul multilateral al OMC, în special în cadrul Rundelor de negocieri comerciale;

-          în cadrul OMC, ca urmare a proceselor de lărgire a UE (în baza Art. XXIV al GATT 1994); (negocierile privind recenta lărgire a U.E. la 27 nu sunt încă finalizate):

-          în plan bilateral sau plurilateral, pentru convenirea unor noi forme/acorduri de comerţ liber.

 

Tariful Vamal Comun are două componente:

 

-    taxele vamale;

-    Nomenclatura Combinată (NC) ce porneşte de la Sistemul Armonizat de Clasificare şi  Codificare a mărfurilor (HS) la 6 cifre, completat cu încă două niveluri de detaliere, rezultând un cod cu opt cifre. NC răspunde exigenţelor de clasificare din comerţul intra-comunitar, precum şi celor privind clasificarea mărfurilor de export comunitare către restul lumii.

 

Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:

      http://www.europa.eu/comm/taxation_customs/customs/customs_duties/tariff_aspects

 

 top

 

1.2. Tipuri de taxe vamale

 

Taxele vamale percepute in Uniunea Europeană (UE) la importul din ţări terţe sunt:

 

- Taxele vamale convenţionale stabilite potrivit politicii comerciale comunitare şi/sau acordurilor internaţionale la care aceasta este parte semnatară.

- Taxele vamale preferenţiale ce fac obiectul unor acorduri sau aranjamente preferenţiale, a unor acorduri de asociere încheiate de Uniunea Europeană cu diverse ţări sau grupuri de ţări.

 

După modul de exprimare, taxele vamale folosite în UE sunt:

 

o        taxe ad valorem;

o        taxe specifice (o sumă fixă pentru o unitate de produs importat);

o        taxe compuse (o taxă ad valorem plus o taxă specifică);

o        taxe mixte sau alternative (cu un minimum şi un maximum);

o        taxe variabile, în funcţie de preţul CIF de intrare în UE, utilizate la importul de fructe şi legume;

o        taxe de sezon;

o       taxe stabilite pe baza unei formule tehnice de calcul (folosite în  cazul „produselor agricole transformate” obtinute din produse agricole primare şi/sau transformate, de exemplu produse conţinând lapte, zahăr şi făină, pentru care taxa vamală se determină pe baza unei reţete).

 

Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:

   http://www.ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/tariff_aspects/index_en.htm

 

top

 

1.3. Nomenclatura Combinată de clasificare şi codificare a mărfurilor

 

Sistemul Armonizat de Clasificare şi Codificare a mărfurilor este utilizat de tarifele vamale a peste 200 de ţări, teritorii şi uniuni economice sau vamale, ceea ce asigură transparenţa acestora şi compatibilitatea statisticilor de comerţ exterior. El este definit la un nivel de detaliere de 6 cifre.

Administrarea nomenclaturii HS se face de către Comitetul Sistemului Armonizat din cadrul Organizaţiei Mondiale a Vămilor care, după examinarea propunerilor de modificări promovate de părţile contractante (ţările membre ale Convenţiei privind Sistemul armonizat), decide asupra lor şi elaborează, o dată la patru ani, versiuni noi ale HS.    

Nomenclatura Combinată (NC) a UE se bazează pe HS, dar are un nivel de detaliere de 8 cifre şi se actualizează anual. Suplimentar pot fi introduse detalieri pentru a reflecta aplicarea unor măsuri specifice. Autorităţile vamale naţionale utilizează NC din Tariful vamal comun al UE pentru procesarea declaraţiilor vamale referitoare la importuri.

 

Pentru a  consulta Nomenclatura Sistemului Armonizat, poate fi accesat site-ul www.wcoomd.org.

Operatorii economici din România care doresc informaţii suplimentare legate de NC (clasificare, codificare, etc.) se pot adresa direct Autorităţii Naţionale a Vămilor sau consulta site-ul acesteia: www.customs.ro

 

top

 

1.4. Reguli de origine

  

1. Bunurile originare în Uniunea Europeană sunt cele obţinute în întregime sau produse în acea ţară;

 

2.   Expresia „obţinute în întregime într-o ţară” înseamnă

 

Regulile de origine, aplicate pentru determinarea originii mărfurilor importate sunt de două categorii:

 

Pentru a se asigura corecta utilizare a preferinţelor acordate de UE, aceste reguli sunt mai stricte.

 

Informaţii referitoare la reguli de origine pe situl www.customs.ro. sau http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/rules_origin/index_en.htm

 

top

 

1.5. Suspendări autonome de taxe vamale 

 

Suspendările tarifare constituie o excepţie de la regimul tarifar normal, în sensul că în perioada lor de valabilitate, pentru o cantitate nelimitată sau limitată, se permite anularea totală (suspendare totală) sau parţială (suspendare parţială) a plăţii taxelor vamale aplicabile.

Caracteristicile suspendărilor tarifare:

 

-          ele modifică taxele vamale din tariful vamal comun;

-          pot fi suprimate la cererea unei părţi interesate (n.n. se instituie la solicitarea Statelor Membre sau ale unor industrii comunitare);

-          se aplică de o manieră coerentă;

-          trebuie să fie deschise pentru toţi operatorii comunitari (importatori comunitari şi furnizori din terţe pieţe).

 

Rolul suspendărilor tarifare este de a oferi operatorilor posibilitatea să se aprovizioneze, pe o anumită perioadă de timp, cu costuri mai mici de import.

 

Aria de cuprindere:

 

-          materii prime, semifabricatele sau componentele care nu sunt disponibile în interiorul Comunităţii ;

-          piese necesare la fabricarea produselor complexe cu o mare valoare adăugata ;

-          produse finite utilizate ca şi componente ale unui produs final, în cazul în care valoarea adăugată de asamblare este foarte mare ;

-          echipamente şi materiale destinate a fi utilizate în procesul de producţie, necesare fabricării unor produse precis identificate şi care nu afectează operatorii comunitari concurenţi.

 

Beneficiarii suspendărilor tarifare  sunt firmele producătoare din Comunitate. Mărfurile supuse regimului de suspendare circulă liber în interiorul Comunităţii.

 

1.5.1. Comunicarea Comisiei privind suspendările şi cotele tarifare autonome

1.5.2. Regulamentul UE Nr. 12/2010 al Consiliului din 22 decembrie 2009

1.5.3. Regulamentul UE Nr. 7/2010 al Consiliului din 22 decembrie 2009

 top

 

1.6.  Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC)

 

•       A fost stabilit în baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE din 2 iulie 1987 privind nomenclatorul statistic şi tarifar şi Tariful Vamal Comun;

•       TARIC este o bază de date destinată să indice dispoziţiile legale aplicabile (măsuri tarifare sau netarifare) pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau, după caz, când acesta este exportat.

•       TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) (codificate în 8 cifre) şi constituie nomenclatorul de bază pentru Tariful Vamal Comun, pentru întocmirea statisticilor de comerţ exterior al Comunităţii cu ţări terţe (EXTRASTAT), precum şi pentru întocmirea statisticilor de comerţ între Statele Membre (INTRASTAT).

•       Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru procesarea declaraţiilor vamale de import din ţări terţe; totodată, este un instrument de informare pentru operatorii economici.

•      TARIC cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în legislaţia specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor (S.A.) ; Nomenclatura combinată (N.C.); taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingente tarifare; regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferenţiale); preferinţe tarifare (inclusiv cote şi plafoane tarifare); sistemul generalizat de preferinţe vamale (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare; taxe antidumping sau compensatorii (anti subvenţie); prohibiţii la import şi la export; restricţii la import şi la export; coduri adiţionale; supravegherea importurilor; supravegherea exportului; restituţii la export; referiri la reglementările care au introdus o măsură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare şi netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.

 

Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:

     http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/tariff_aspects/customs_tariff/index_en.htm

 

 top

 

2. Reguli generale de import

 

·      Obiectiv

Acest regulament urmăreşte să stabilească regimul comun aplicabil importurilor în Uniunea Europeană (UE) în temeiul principiului libertăţii importurilor şi să definească procedurile care îi permit Uniunii Europene să aplice, când este cazul, măsurile de salvgardare şi supraveghere necesare pentru a-şi apăra interesele.

 

·      Cadrul juridic

Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor.

 

·       Sinteză

Acest regulament instituie principiul libertăţii de a importa produse care provin din ţările din afara Uniunii Europene (UE) şi care fac obiectul unor posibile măsuri de salvgardare. Acest regulament se aplică importurilor în Uniunea Europeană de produse originare din ţări terţe, cu excepţia produselor textile supuse unui regim special aplicabil importurilor şi produselor originare din ţări terţe care sunt supuse unui regim de import propriu statului în cauză.

 

Procedura de informare şi consultare

Statele membre ale UE trebuie să informeze Comisia în cazul în care evoluţia importurilor sugerează necesitatea recurgerii la măsuri de supraveghere sau de salvgardare. Se pot demara consultări fie la cererea unui stat membru, fie la iniţiativa Comisiei. Consultările se desfăşoară în cadrul unui comitet consultativ, compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de către un reprezentant al Comisiei.

Aceste consultări au ca obiect examinarea condiţiilor de efectuare a importurilor, a situaţiei economice şi comerciale şi a eventualelor măsuri care urmează a fi adoptate. Dacă este necesar, consultările pot avea loc în scris, iar statele membre îşi pot exprima opinia sau pot cere consultări orale, într-un termen cuprins între cinci şi opt zile lucrătoare.

 

Procedura de anchetă

În cazul în care, în urma încheierii consultărilor, se constată că există suficiente dovezi pentru a justifica deschiderea unei anchete, Comisia deschide o anchetă în termen de o lună şi publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care conţine un rezumat al informaţiilor primite.

Ancheta încearcă să stabilească dacă importurile produsului respectiv ameninţă să producă sau produc un prejudiciu grav producătorilor respectivi din Uniune. Imediat ce se declanşează ancheta, Comisia caută şi verifică toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru derularea anchetei.

În cadrul anchetei, Comisia examinează următoarele elemente:

 

La încheierea anchetei, Comisia prezintă un raport comitetului consultativ şi, în funcţie de concluziile anchetelor sale, fie decide închiderea anchetei, fie aplicarea unor măsuri de supraveghere sau de salvgardare.

Această procedură de anchetă nu exclude adoptarea, mai ales în circumstanţe speciale, unor măsuri de supraveghere sau de salvgardare provizorii. În acest caz, durata aplicării unor astfel de măsuri nu poate depăşi 200 de zile.

 

Măsuri de supraveghere

Importurile unui anumit produs pot fi supuse unor controale ale Uniunii Europene în temeiul unei decizii a Consiliului sau a Comisiei, dacă evoluţia pieţei acestui produs ameninţă să cauzeze un prejudiciu producătorilor din UE de produse similare sau concurente şi dacă interesele UE reclamă aceasta.

În mod normal, Comisia este cea care adoptă decizia de a stabili măsuri de supraveghere. Această supraveghere poate consta în controale a posteriori ale importurilor (supraveghere statistică) sau în controale prealabile. În cel de-al doilea caz, punerea în liberă circulaţie a produselor aflate sub supraveghere prealabilă este condiţionată de prezentarea unui document de import. Acest document se eliberează gratuit de către statele membre, pentru orice cantitate solicitată, în termen de cel mult cinci zile de la primirea unei declaraţii de la importator, indiferent unde este acesta stabilit în Uniunea Europeană. Acest document este valabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene, indiferent de statul membru care l-a emis.

Măsurile de supraveghere nu se aplică neapărat pe întreg teritoriul UE. În cazul în care, într-un termen de opt zile lucrătoare de la încheierea consultărilor privind oportunitatea de a institui o supraveghere la nivelul UE, importurile unui produs nu sunt supuse unei supravegheri comunitare prealabile, Comisia poate stabili o supraveghere limitată la importurile a căror destinaţie este una sau mai multe regiuni din Uniunea Europeană.

Statele membre trebuie să informeze Comisia lunar cu privire la documentele de import eliberate (în cazurile de supraveghere prealabilă) şi privind importurile primite (în cazurile de supraveghere prealabilă şi ulterioară).

 

Măsuri de salvgardare

Măsurile de salvgardare se pot aplica în cazul produselor importate în UE în cantităţi atât de mari şi/sau în astfel de condiţii sau modalităţi încât cauzează sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor din UE. În ceea ce priveşte membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), aceste măsuri sunt cumulative.

În cazul în care se întrunesc aceste condiţii, Comisia poate modifica perioada de valabilitate a documentelor de import eliberate cu privire la supraveghere şi poate institui o procedură de autorizare a importurilor, în special un sistem de contingente pentru importuri.

La stabilirea unui contingent, se ţine seama de interesul de a menţine, pe cât posibil, fluxul schimburilor comerciale tradiţionale şi volumul bunurilor exportate în temeiul contractelor încheiate înaintea intrării în vigoare a măsurii de salvgardare. În principiu, nivelul contingentului nu trebuie să fie mai mic decât media importurilor efectuate în cursul ultimilor trei ani.

Măsurile de salvgardare se aplică fiecărui produs care este pus în liberă circulaţie după intrarea lor în vigoare. În cazuri excepţionale, acestea pot fi limitate la una sau mai multe regiuni din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, ele nu împiedică punerea în liberă circulaţie a produselor care sunt în drum spre Uniunea Europeană.

Aceste măsuri sunt luate de către Comisie sau către Consiliu. În cazul în care un stat membru a solicitat intervenţia Comisiei, Comisia ia o decizie în termen de cel mult cinci zile lucrătoare. Comisia comunică decizia sa Consiliului şi statelor membre. Orice stat membru poate înainta decizia Consiliului în termen de o lună. În acest caz, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să confirme, să modifice sau să anuleze decizia respectivă. În cazul în care, în termen de trei luni, Consiliul nu ia o hotărâre, decizia Comisiei se consideră abrogată.

În orice caz, dacă interesele Uniunii Europene o cer, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată cu privire la o propunere din partea Comisiei elaborată în conformitate cu condiţiile descrise mai sus, poate adopta măsuri de salvgardare.

Nu se poate aplica nicio măsură de salvgardare unui produs originar dintr-o ţară în curs de dezvoltare care este membră a OMC atât timp cât ponderea acestei ţări în importurile UE ale produsului respectiv nu depăşeşte 3 %, cu condiţia ca ţările în curs de dezvoltare membre ale OMC a căror pondere în importuri este mai mică de 3 % să nu contribuie cu mai mult de 9 % la importurile totale ale produsului respectiv în UE.

În principiu, durata măsurilor de salvgardare nu poate depăşi cinci ani, exceptând cazurile în care prelungirea are loc în aceleaşi condiţii ca şi adoptarea măsurilor iniţiale. Perioada de aplicare a măsurilor nu poate în niciun caz depăşi opt ani.

În plus faţă de măsurile de salvgardare propriu-zise, regulamentul prevede că, la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a permite exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor Uniunii Europene sau ale tuturor statelor membre pe plan internaţional, în special în ceea ce priveşte comerţul cu produse de bază.

Acest regulament nu împiedică îndeplinirea obligaţiilor care decurg din acordurile speciale încheiate între Uniunea Europeană şi ţări terţe. Regulamentul nu împiedică nici adoptarea sau aplicarea de către statele membre a unor măsuri justificate prin considerente de ordine publică, de moralitate publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi animalelor sau de conservare a plantelor, de protecţie a patrimoniului naţional, de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale şi de formalităţi speciale în cadrul schimburilor valutare.

Reglementări comunitare:

 

Regulament

Data intrării în vigoare

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 260/2009

20.4.2009

JO L 84, 31.3.2009

 

Informaţii suplimentare pe această temă pot fi accesate pe site-ul Comisiei Europene la  adresa web:

http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade/r11002_ro.htm

 

 top

 

3. Reguli generale de import din anumite ţări terţe

 

·      Obiectiv

Acest regulament stabileşte regimul comun aplicabil importurilor în Uniunea Europeană (UE) de produse originare din anumite ţări terţe. Acesta instituie şi procedurile prin care se permite Uniunii Europene să aplice măsuri de supraveghere şi de salvgardare necesare pentru a apăra interesele UE.·        

 

·      Baza legală

Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite ţări terţe, în vigoare de la data de 6.09.2009, JO L 185, 17.7.2009

 

·      Sinteza

Importurile de produse care intră sub incidenţa acestui regulament nu fac obiectul niciunei restricţii cantitative şi, prin urmare, se desfăşoară liber, sub rezerva unor posibile măsuri de salvgardare.

 

Domeniul de aplicare

Acest regulament se aplică produselor originare din oricare dintre următoarele ţări terţe: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Coreea de Nord, Kazahstan, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan şi Vietnam. Domeniul de aplicare exclude produsele reglementate de regimul comun aplicabil importurilor.

 

Procedura de informare şi consultare

Statele membre ale UE trebuie să informeze Comisia în cazul în care evoluţia importurilor sugerează necesitatea recurgerii la măsuri de supraveghere sau de salvgardare. Se pot demara consultări fie la cererea unui stat membru, fie la iniţiativa Comisiei. Consultările se desfăşoară în cadrul unui comitet consultativ, compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de către un reprezentant al Comisiei.

Aceste consultări examinează următoarele elemente:

Dacă este necesar, consultările pot avea loc în scris şi statele membre îşi pot exprima opinia sau pot cere consultări orale, într-un termen cuprins între cinci şi opt zile lucrătoare.

 

Procedura de anchetă

În cazul în care, în urma încheierii consultărilor, se constată că există suficiente dovezi pentru a justifica deschiderea unei anchete, Comisia declanşează o anchetă în termen de o lună şi publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care conţine un rezumat al informaţiilor primite şi stabileşte termenele în care părţile interesate pot comunica informaţii, precum şi termenele cu privire la audieri.

În cadrul anchetei, Comisia examinează următoarele elemente:

 

Atunci când se invocă o ameninţare cu producerea unui prejudiciu grav, Comisia examinează în egală măsură dacă se preconizează că o situaţie specială se poate transforma într-un prejudiciu real. În această privinţă, Comisia va analiza rata de creştere a exporturilor către Uniunea Europeană şi capacitatea de export a ţării de origine sau a ţării exportatoare.

Ancheta trebuie să se desfăşoare pe o perioadă de 9 luni. În circumstanţe excepţionale, această perioadă se poate prelungi cu cel mult 2 luni.

Drepturile procedurale (accesul la informaţii neconfidenţiale, dreptul de a fi audiat, confidenţialitatea) trebuie respectate pe toată durata anchetei.

La încheierea anchetei, Comisia prezintă un raport comitetului consultativ şi, în funcţie de concluziile anchetelor sale, decide fie închiderea anchetei, fie aplicarea unor măsuri de supraveghere sau de salvgardare.

 

Măsuri de supraveghere

În cazul în care interesele Uniunii Europene reclamă aceasta, Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate solicita fie supunerea anumitor importuri supravegherii ulterioare, fie condiţionarea anumitor importuri de o supraveghere prealabilă. Punerea în liberă circulaţie a produselor aflate sub supraveghere prealabilă este condiţionată de prezentarea unui document de supraveghere. Acest document este valabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene, indiferent de statul membru care l-a emis.

În această privinţă, acest regulament se deosebeşte de Regulamentul (CE) nr. 260/2009 (regimul comun aplicabil importurilor din alte ţări terţe). În cazul în care se aplică măsuri de supraveghere, condiţiile de utilizare a documentelor de import pot fi mai stricte pentru ţările enumerate mai sus decât pentru alte ţări terţe. Concret, în cazul în care interesele Uniunii Europene o cer, Comisia poate limita perioada de valabilitate a documentului de import, poate condiţiona eliberarea acestui document de îndeplinirea anumitor condiţii sau chiar de introducerea unei clauze de revocare.

 

Măsuri de salvgardare

Măsurile de salvgardare se pot aplica în cazul produselor importate în UE în cantităţi atât de mari sau în astfel de condiţii sau modalităţi încât cauzează sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor din UE. Condiţiile sunt similare cu cele din Regulamentul (CE) nr. 260/2009. Măsurile de salvgardare se aplică fiecărui produs care este pus în liberă circulaţie după intrarea lor în vigoare. Cu toate acestea, ele nu împiedică punerea în liberă circulaţie a produselor care sunt deja în drum spre Uniunea Europeană.

Acest regulament nu împiedică îndeplinirea obligaţiilor care decurg din acordurile speciale încheiate între Uniunea Europeană şi ţările terţe care sunt enumerate mai sus. De asemenea, nu împiedică adoptarea sau punerea în aplicare de către statele membre a unor interdicţii, a unor restricţii cantitative sau a unor măsuri de supraveghere justificate prin considerente de: moralitate publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a plantelor, de protecţie a bogăţiilor naţionale cu valoare artistică, istorică sau arheologică, de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale şi de formalităţi speciale în cadrul schimburilor valutare.

Reglementări comunitare:

 

 ACTE CONEXE

 

Regulamentul (UE) nr. 1241/2009 al Comisiei din 16 decembrie 2009 de continuare şi actualizare a domeniului de supraveghere prealabilă a importurilor de anumite produse siderurgice originare din unele ţări terţe.

 

Informaţii suplimentare pot fi accesate pe site-ul  Comisiei Europene la adresa web: http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade/r11003_ro.htm

 

 top

 

4. Procedura Comunităţii privind administrarea cotelor cantitative

 

·      Obiectivul

Acest regulament instituie un sistem de administrare a contingentelor cantitative fondat pe principiul unei politici comerciale comune şi uniforme şi pe respectarea liberei circulaţii a mărfurilor.

 

·      Cadrul juridic comunitar

Regulamentul (CE) nr. 717/2008 al Consiliului din 15 iulie 2008 privind instituirea unei proceduri comunitare de administrare a contingentelor cantitative.Sinteza

 

·       Sinteză

Acest regulament se aplică atunci când Uniunea Europeană (UE) instituie, în mod autonom sau convenţional, contingente cantitative la import şi export.

Acest regulament nu se aplică contingentelor pentru produsele agricole enumerate în anexa I din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, nici altor produse care intră sub incidenţa unor regimuri speciale la import sau export care conţin dispoziţii specifice privind administrarea contingentelor.

 

Reguli de bază privind administrarea contingentelor UE

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz de deschidere a contingentelor, precizând metoda aleasă pentru distribuire, condiţiile de admisibilitate a cererilor de licenţă, termenele limită de prezentare a acestora şi lista autorităţilor naţionale competente cărora acestea trebuie să le fie adresate.

Contingentele sunt distribuite între solicitanţi, în cel mai scurt termen, după ce au fost deschise. Acestea pot fi distribuite în mai multe tranşe.

Cantităţile care nu sunt distribuite, atribuite sau utilizate vor fi redistribuite. Cantităţile care trebuie redistribuite vor fi determinate de Comisie pe baza informaţiilor comunicate de către statele membre ale UE.

 

Diferitele metode de administrare a contingentelor cantitative

Contingentele se pot administra printr-una dintre cele trei metode precizate în regulament, printr-o combinaţie a acestor metode sau prin orice altă metodă adecvată.

 

Metoda bazată pe fluxurile comerciale tradiţionale: această metodă de distribuire rezervă cu prioritate importatorilor sau exportatorilor tradiţionali o parte a contingentului. Partea rămasă le revine celorlalţi importatori sau exportatori. Sunt consideraţi importatori sau exportatori tradiţionali aceia care pot demonstra că au efectuat importuri sau exporturi, respectiv în sau din UE, ale unui produs sau ale unor produse care fac obiectul contingentului, în cursul unei perioade anterioare, denumită perioadă de referinţă.

După ce examinează informaţiile furnizate de statele membre cu privire la numărul şi volumul global al cererilor de import sau de export, Comisia stabileşte criteriile în conformitate cu care trebuie satisfăcute cererile importatorilor sau exportatorilor tradiţionali. Atunci când totalul acestor cereri se referă la o cantitate egală sau mai mică decât cantitatea care este destinată importatorilor sau exportatorilor tradiţionali, aceste cereri sunt satisfăcute integral. Atunci când totalul cererilor se referă la o cantitate care depăşeşte cantitatea destinată lor, aceste cereri sunt satisfăcute în mod proporţional cu partea fiecărui solicitant din totalul importurilor sau exporturilor de referinţă.

Distribuirea părţii din contingent care le revine importatorilor sau exportatorilor netradiţionali se efectuează în conformitate cu metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor.

 

Metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor: această metodă funcţionează după principiul „primul venit, primul servit”. Comisia stabileşte cantitatea pe care orice operator o poate primi până la epuizarea contingentului. Această cantitate, egală pentru toţi, se stabileşte ţinându-se seama de necesitatea atribuirii de cantităţi apreciabile din punct de vedere economic, în funcţie de natura produsului respectiv. În cazul în care beneficiarii unei licenţe de import sau de export şi-au utilizat contingentul distribuit, ei pot prezenta o nouă cerere de licenţă.

 

Metoda de distribuire proporţional cu cantităţile solicitate: autorităţile competente ale statelor membre comunică Comisiei informaţiile referitoare la cererile de licenţă pe care le-au primit. Aceste informaţii trebuie să conţină numărul de cereri şi volumul global al cantităţilor cerute. După ce examinează aceste informaţii, Comisia stabileşte cantitatea contingentului sau a tranşelor sale, pentru care aceste autorităţi naţionale trebuie să emită licenţele de import sau de export.

Atunci când volumul total al cererilor de licenţă nu depăşeşte volumul contingentului, cererile sunt satisfăcute integral. Atunci când cererile depăşesc acest volum, ele sunt satisfăcute proporţional cu cantităţile cerute.

 

Norme privind licenţele de import sau de export

Licenţele de import sau de export autorizează importul sau exportul produselor care fac obiectul contingentelor. Licenţele sunt emise imediat de statele membre atunci când se utilizează principiul „primul venit, primul servit”. În alte cazuri, ele sunt emise în termen de zece zile de la notificarea deciziei UE care precizează cantităţile care trebuie distribuite.

Acestea sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene, exceptând situaţiile în care un contingent este limitat la una sau mai multe regiuni ale Uniunii Europene; în acest caz, aceste licenţe sunt valabile numai în statul membru sau în statele membre din regiunea sau regiunile respective. Durata de valabilitate a acestor licenţe este de patru luni.

 

Informaţii suplimentare privind această temă se pot obţine de pe site-ul Comisiei Europene: http://www.europa.eu şi în mod special secţiunea rezervată Direcţiei Generale pentru Comerţ a Comisiei Europene.

 

Informaţii despre administrarea cotelor tarifare se pot obţine prin accesarea băncii de date a UE „Quotas & ceilings – EUROPA” – care este utilizată pentru administrarea contingentelor tarifare preferenţiale convenite în cadrul GATT sau al acordurilor comerciale preferenţiale (care se realizează de către DG TAXUD). Ea indică balanţa pentru fiecare contingent la momentul activării (datele se actualizează la sfârşitul fiecărei zi lucrătoare), precum şi pentru anii anteriori.

http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/tariff_aspects/quotas/index_en.htm  

 

 top

 

 

DPC

Octombrie 2012